Tulburarea De Atașament La Adulți: Stiluri, Teste Și Tratament

Adulții cu stiluri de atașament nesigure pot exprima evitarea sau ambivalența în relații sau se pot comporta în moduri dezorganizate sau inconsistente. O tulburare de atașament este o afecțiune care afectează starea de spirit sau comportamentul și îngreunează formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți. Aceste afecțiuni încep de obicei în copilăria timpurie, dar problemele de atașament pot persista și până la vârsta adultă.



Îngrijirea inconsecventă poate duce la tulburări de atașament, deoarece copiii nu sunt capabili să dezvolte un sentiment de securitate și încredere în îngrijitorii lor. Copiii care se confruntă cu îngrijirea inconsecventă pot prezenta comportamente de atașament aberante, deficite în dezvoltarea socio-emoțională și atașament nesigur.

Atașamentul Disprețuitor-evitant

Atașamentele nesigure pot duce la confuzie, nesiguranță și dificultăți în formarea de relații emoționale sănătoase. Identificarea și abordarea problemelor legate de îngrijirea inconsecventă poate ajuta la prevenirea apariției tulburărilor de atașament și la stimularea stabilirii de legături emoționale sigure. Deși acestea sunt diferite de tulburările de atașament, stilurile de atașament nesigure pot rezulta din tulburări de atașament netratate din copilărie, precum și din diferite tipuri de neglijare sau abuz de-a lungul copilăriei.

• Tulburarea de angajament socială dezinhibată (DSED) implică o prietenie excesivă cu străinii, lipsa de suferință atunci când este separat de îngrijitori și o preferință redusă pentru adulții de încredere față de indivizi nefamiliari.
• Tulburările de atașament se dezvoltă de obicei în copilăria timpurie și pot avea efecte de durată până la vârsta adultă.
• Când copiii au părinți sau îngrijitori neglijenți – poate că nu sunt prezenți sau indisponibili emoțional – ei pot forma modele de atașament neajutorate.
• Dezvoltarea sănătoasă este adânc înrădăcinată în legături emoționale sigure care promovează un sentiment de încredere, siguranță și securitate emoțională.
• Înțelegerea definiției și semnificației tulburărilor de atașament deschide calea pentru identificarea și abordarea acestor provocări la indivizi și familii.

Îngrijitorii inconsecvenți sau neglijenți, de exemplu, pot juca un rol în tulburările de atașament în copilărie, precum și în problemele de atașament la vârsta adultă. Strategiile de coping pentru indivizii și familiile afectate de tulburări de atașament implică construirea de atașamente sigure, sprijinirea dezvoltării emoționale și navigarea în relații. Aceste strategii pot ajuta persoanele cu tulburări de atașament să depășească provocările, să dezvolte încrederea și securitatea emoțională și să favorizeze conexiuni mai sănătoase cu ceilalți. Tratamentul copiilor cu tulburări de atașament implică adesea copilul și familia sau persoana care îi îngrijește, cu scopul de a îmbunătăți dezvoltarea socială și emoțională a copilului. Un terapeut va urmări să înțeleagă relația dintre copil și principalul lor îngrijitor și să lucreze cu copilul și îngrijitorul pentru a-și consolida relația.

Sprijin Pentru Medicamente Și Sănătate Mintală

Deși pot afecta viața cuiva, stilurile de atașament nu afectează în mare măsură funcționarea zilnică. Tulburările de atașament apar atunci când stările de spirit sau comportamentele cuiva sunt puternic influențate de atașamentele cuiva și afectează semnificativ viața de zi cu zi.



Aceste stiluri pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale și a capacității individului de a forma și menține relații sănătoase. Problemele de atașament pot apărea din mai multe motive, dar de obicei sunt înrădăcinate în experiențele copilăriei.

Cursuri De Aptitudini Parentale

Medicamentul și sprijinul pentru sănătatea mintală pot fi necesare pentru persoanele cu tulburări de atașament care se luptă și cu tulburări mintale comorbide, cum ar fi anxietatea sau depresia. Pot fi prescrise antidepresive, medicamente anti-anxietate și stabilizatori de dispoziție pentru a ajuta la gestionarea simptomelor acestor afecțiuni. Teoria atașamentului, dezvoltată de psihologul britanic John Bowlby, subliniază importanța legăturilor emoționale sigure între sugari și persoanele care îi îngrijesc pentru o dezvoltare sănătoasă. Această teorie explică modul în care oamenii formează și susțin atașamentele și modul în care aceste atașamente influențează dezvoltarea emoțională și socială. Dezvoltarea sănătoasă este adânc înrădăcinată în legături emoționale sigure care promovează un sentiment de încredere, siguranță și securitate emoțională. Înțelegerea definiției și semnificației tulburărilor de atașament deschide calea pentru identificarea și abordarea acestor provocări la indivizi și familii. Există mulți furnizori de sănătate mintală care pot trata tulburările de atașament, cum ar fi psihologii, terapeuții de căsătorie și de familie, asistenții sociali și alți furnizori de sănătate mintală autorizați.

• Ei pot, de asemenea, să se confrunte cu afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.
• Ei pot explora conexiunile dintre relațiile lor din copilărie și relațiile dintre adulți – modul în care trecutul ar fi influențat prezentul.
• În această postare pe blog, am analizat complexitatea tulburărilor de atașament, explorând cauzele, tipurile, simptomele și opțiunile de tratament ale acestora.
• Cei descriși ca ambivalenti sau evitanți în timpul copilăriei pot deveni atașați în siguranță ca adulți, în timp ce cei cu un atașament sigur în copilărie pot prezenta modele de atașament nesigur la vârsta adultă.
• Ar putea avea nevoie constantă de reasigurare sau împinge partenerii lor pentru a evita să se atașeze prea mult.

În această postare pe blog, vom aprofunda în lumea tulburărilor de atașament, explorând cauzele, tipurile, simptomele și opțiunile de tratament ale acestora. Înțelegând complexitățile tulburărilor de atașament, îi putem sprijini mai bine pe cei afectați de acestea și putem promova relații mai sănătoase. Pentru copiii cu tulburări de atașament, tratamentul cu un profesionist în sănătate mintală este, de asemenea, cea mai eficientă cale. Acest tip de terapie poate încerca, de asemenea, să implice îngrijitorul lor principal într-un efort de a ajuta la echilibrarea și consolidarea relației dintre ei și copilul lor. Construirea unor atașamente sigure necesită răbdare, consecvență și sprijin emoțional din partea îngrijitorilor, ajutând persoanele cu tulburări de atașament să dezvolte încredere și securitate emoțională. Îngrijirea receptivă, disponibilitatea emoțională, întărirea pozitivă, consistența și predictibilitatea, afecțiunea fizică, jocul și explorarea și comunicarea deschisă sunt toate componentele esențiale ale construirii atașamentelor sigure. Stilurile de atașament nesigur, care includ anxios-preocupat, disprețuitor-evitant sau fricos-evitant, se pot manifesta la adulți ca diferite forme de stiluri de atașament.

Cum Arată Tulburarea De Atașament La Adulți?

Atunci când îngrijitorii sunt neglijenți, absenți sau chiar abuzivi, se pot dezvolta stiluri de atașament care prezic modelele relaționale ulterioare. Copiii cu probleme de atașament se pot retrage emoțional de la îngrijitorii sau devin prea prietenoși cu adulții necunoscuți. Dezvoltarea atașamentelor sigure poate spori bunăstarea emoțională a persoanelor cu tulburări de atașament și poate facilita formarea unor relații mai sănătoase. Tulburarea de angajament socială dezinhibată (DSED) implică o prietenie excesivă cu străinii, lipsa de suferință atunci când este separat de îngrijitori și o preferință redusă pentru adulții de încredere față de indivizi nefamiliari. Copiii cu DSED manifestă o lipsă de preferință pentru părinții lor față de alte persoane, chiar și de străini, și pot căuta confort și atenție de la aproape oricine. Este posibil să nu manifeste nicio suferință atunci când un părinte nu este prezent și pot fi prea familiarizați cu străinii, dar au dificultăți în a forma conexiuni semnificative cu ceilalți.


punx by riot squad 0mg 50ml shortfill 70vg30pg